Cum arată tipul porumbelului favorit ales pentru reproducţie

Dacă dorim să reproducem dintr-o pereche bună de porumbei de viteză  trebuie să  împerechem doi  tineri născuţi  în  acelaşi  sezon  al  anului  respectiv. Descendenţii,  deşi  vor  fi  rapizi,  plini  de  energie,  nu  vor  avea  însă rezistenţă, împerecheaţi în continuare între ei, urmaşii vor conduce la degenerarea rasei.

Încrucişările  între  un  mascul  bine  selecţionat  şi  o  femelă  bună,  constituie  în  cele  mai  multe  cazuri producerea campionilor. Un porumbel frumos nu este întotdeauna bun. Nu este bine a face o încrucişare de sânge necunoscut. Această operaţiune de cele mai multe ori se soldează cu un eşec. Pentru ameliorarea rasei trebuie să alegem  un  bun  raseur. Calităţile  pe  care  el  trebuie  să  le  aibă  le  vom  arăta  în  cele  ce  urmează. Prima  dată  ne izbeşte privirea şi ţinuta păsării. Ochiul trebuie să fie deci scânteietor şi plasat în centrul capului, să fie expresiv şi să privească uşor înainte. Pupila rotundă, neagră şi mobilă cu irisul lucios şi divers colorat.Porumbeii cu ochii înconjuraţi de membrane groase trebuie abandonaţi, căci acestea îngreunează vederea în zbor.

Ţinuta  trebuie  să  fie  maiestuoasă  adică  să  aibă  o prestanţă  frumoasă. Va sta aproape drept pe  labe, gâtul său va trebui să facă un unghi aproape drept de circa 90 de grade faţă de coloana sa vertebrală. Suprafaţa toracică să fie curbă ca  o  carenă  a  unei  bărci,  să  nu  aibă  suprafaţa  plană, adâncituri sau alte asperităţi.

Adâncimea  pieptului  indică  o  bună  dezvoltare  a organelor interne, în special a inimii şi plămânilor, ajutându-i la zborurile de lungă durată. îndepărtaţi masculii cu aspect de femelă şi femelele cu aspect de mascul, aceştia nefiind buni reproducători.

Carena sternală va  fi dreaptă, uşor bombată şi dotată de muşchii pectorali, care  trebuie să  fie rezistenţi, puternici  şi  traşi  (subţiaţi  de-alungul  sternului).  Sternul  scurt  denotă  un  porumbel  de  viteză,  iar  sternul  lung  ne indică  rezistenţa  învingătorilor de  fond. Coada să  fie scurtă, subţire  (pe o pană) nu  foarte stufoasă,  încărcată de pene. Osul bazinului să fie solid la mascul şi cât mai apropiat de stern şi furcuţa (cele două oase) cât mai apropiate între ele. La femelă oasele bazinului sunt mai largi şi mai flexibile.

Articulaţiile aripilor să  fie  foarte suple. Aripa dură nu este preferată. Pe  lângă  toate aceste calităţi  trebuie neapărat  să  cunoaştem  şi  rasa-linia-suşa păsării. O  rasă  renumită  rar dă greş  şi de  cele mai multe ori din vina columbofilului sau a timpului nefavorabil, care este obligat să-l învingă pentru a ajunge la crescătoria sa. Nu poate face acest  lucru dacă nu are o sănătate perfectă, putere de zbor şi spirit de orientare, precum şi o voinţă de  fier pentru a învinge greutăţile zborului şi ale naturii.

Categorii: Articole interesante | Lasă un comentariu

Navigare în articol

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: