Educaţia puilor

Căderea primei pene marchează sfârşitul primei perioade de creştere a puilor, iar primele zboruri indică că puiul s-a obişnuit cu casa şi împrejurimile. Intre timp trebuie să procedăm la educarea lor.
Educaţia  are  scopul  de  a  dezvolta  facultăţile  fizice,  intelectuale  şi  morale.  Acestea  ajută  la  formarea  exemplarului bun, perfect, dorit de fiecare columbofil. Voinţa trebuie să fie  în permanenţă în atenţia noastră, să o dezvoltăm puilor, căci voinţa este produsul  inteligenţei şi  inteligenţa duce la perfecţiunea  individului. Deci a educa puii reuşim să le impunem inteligenţa (dacă o au).
Se cunoaşte de către toţi amatorii că, columbofilia este o ştiinţă absolută în arta de a educa şi de a observa.
Puii de porumbei trebuie educaţi la fel cum un profesor îşi educă copiii. Este o artă de a creşte un porumbel călător,pentru că arta este de a-i face educaţie trebuincioasă vieţii lui.
Un  columbofil  priceput  simte  o  adevărată  plăcere  de  a  se  ocupa  de  noua  generaţie,  deoarece  aceasta reprezintă speranţa, viitorul, este capabilă oricând să  înlocuiască maturii care  într-un dezastru ar putea  fi distrus
total. De asemenea, se pot înlocui cei epuizaţi complet în concursurile prea dure, unde oboseala le poate fi fatală, distrugându-le organele interne şi în special ficatul. Apoi păsările de pradă fac multe victime, precum şi pierderile la câmp,  sau  de  pe  casă,  ne  produc mari  pierderi  în  efectivele maturilor.
Pe  scurt,  se  impune  ca  în  fiecare an  să dispunem  de  un  stoc  de  pui  de  înlocuire  a  tuturor  pierderilor  cauzate  din  diverse motive.  Acestea  se  fac  prin utilizarea  stocului  de  tineret  pentru  a  acoperi  golurile  produse.  Se  impune  deci  ca  în  fiecare  an  să  creştem  un număr suficient de pui pentru a putea fi eventual folosiţi la timpul oportun. Pentru uşurinţa educării puilor se impune ca ei să fie izolaţi într-o volieră separată de porumbeii maturi. Totodată, compartimentul rezervat tinerilor trebuie să fie dotat cu odihnitori pentru ca puiul să stea confortabil. Odihnitorile vor fi individuale.
În fiecare seară vom controla ca puiul să se odihnească în acelaşi loc,
pentru a le dezvolta simţul de proprietate. Dacă un pui nu stă la locul său vom
căuta  să-l mutăm  la  locul  lui.  Această  lucrare  trebuie  făcută  cu  răbdare  şi blândeţe, vorbind cu puii. Ei vor înţelege şi în câteva zile se vor odihni fiecare numai  la  locul  lui. Dacă  întâlnim un  recalcitrant,  care  refuză  cu  încăpăţânare să  treacă  la  locul  lui,  trebuie  să  vedem  ce  este  cu  această  încăpăţânare.  îl vom lua atunci cu toată blândeţea şi-l vom aşeza la locul lui, ameninţându-l cu degetul. Dacă  totuşi  pleacă  de  la  locul  lui  deoarece nu-l  place,  sau  are  alte motive, trebuie lăsat în pace la acel loc.
Când  totul  merge  bine,  adică  fiecare  pui  îşi  cunoaşte  locul, columbofilul  trebuie  să  fie mulţumit  de  inteligenţa  puilor  şi  de  simţul  lor  de proprietate,  care  va  apăra  locul  deodihnă de intruşii neagreaţi de el.
Deci  dacă  columbofilul  va  încerca  să  ia  puiul  din  locul  său,  acesta  va  riposta,  lovind  cu  ciocul,  sau  cu  aripa, împotrivindu-se să fie ridicat din locul său de odihnă. El se simte stăpânul locului său, fapt care dovedeşte că el apriceput că trebuie să-şi exercite dreptul de proprietate folosind toate puterile sale. Sunt unii puiendri care vor folosi toate mijloacele de a ieşi  în evidenţa columbicultorului, sărind pe umerii lui, pe cap, să-l ciupească de urechi etc.
Desigur  că este o mare plăcere pentru ace! columbicultor de a avea astfel de porumbei  şi acest  lucru are mare importanţă văzând rolul mare pe care l-a jucat educaţia puilor săi.
Ce  păţesc  alţi  columbofili  care  aleargă  prin  volieră  ca  să  prindă  porumbeii?  Toţi  porumbeii  lui  sunt brutalizaţi pentru a fi prinşi şi acest lucru desigur că nu este bun.
Puii  bine  educaţi, mai  bine  zis  dresaţi,  pot  fi  asemuiţi  cu  câinii  bine dresaţi,  sau  cu  caii  de  la  circ,  care atunci când dresorul  trozneşte din bici caii  înţeleg că  trebuie să execute, şi se  întorc  întocmai  în direcţia ordonată de dresor.
Între  timp  puii  încep  să  se maturizeze,  fapt  constatat  prin  năpârlirea  primelor  2-3  pene,  când  ei  pot  fi socotiţi ca bine  învăţaţi să zboare  în jurul casei (crescătoriei).  Căderea primei pene marchează sfârşitul primei perioade de creştere a puilor, iar primele zboruri indică că puiul s-a obişnuit cu casa şi împrejurimile. Intre timp trebuie să procedăm la educarea lor.   Educaţia  are  scopul  de  a  dezvolta  facultăţile  fizice,  intelectuale  şi  morale.  Acestea  ajută  la  formarea exemplarului bun, perfect, dorit de fiecare columbofil. Voinţa trebuie să fie  în permanenţă în atenţia noastră, să o dezvoltăm puilor, căci voinţa este produsul  inteligenţei şi  inteligenţa duce la perfecţiunea  individului. Deci a educa puii reuşim să le impunem inteligenţa (dacă o au).   Se cunoaşte de către toţi amatorii că, columbofilia este o ştiinţă absolută în arta de a educa şi de a observa. Puii de porumbei trebuie educaţi la fel cum un profesor îşi educă copiii. Este o artă de a creşte un porumbel călător, pentru că arta este de a-i face educaţie trebuincioasă vieţii lui.   Un  columbofil  priceput  simte  o  adevărată  plăcere  de  a  se  ocupa  de  noua  generaţie,  deoarece  aceasta reprezintă speranţa, viitorul, este capabilă oricând să  înlocuiască maturii care  într-un dezastru ar putea  fi distrus total. De asemenea, se pot înlocui cei epuizaţi complet în concursurile prea dure, unde oboseala le poate fi fatală, distrugându-le organele interne şi în special ficatul. Apoi păsările de pradă fac multe victime, precum şi pierderile la câmp,  sau  de  pe  casă,  ne  produc mari  pierderi  în  efectivele maturilor. Pe  scurt,  se  impune  ca  în  fiecare an  să dispunem  de  un  stoc  de  pui  de  înlocuire  a  tuturor  pierderilor  cauzate  din  diverse motive.  Acestea  se  fac  prin utilizarea  stocului  de  tineret  pentru  a  acoperi  golurile  produse.  Se  impune  deci  ca  în  fiecare  an  să  creştem  un număr suficient de pui pentru a putea fi eventual folosiţi la timpul oportun. Pentru uşurinţa educării puilor se impune ca ei să fie izolaţi într-o volieră separată de porumbeii maturi. Totodată, compartimentul rezervat tinerilor trebuie să fie dotat cu odihnitori pentru ca puiul să stea confortabil. Odihnitorile vor fi individuale.   În fiecare seară vom controla ca puiul să se odihnească în acelaşi loc, pentru a le dezvolta simţul de proprietate. Dacă un pui nu stă la locul său vom căuta  să-l mutăm  la  locul  lui.  Această  lucrare  trebuie  făcută  cu  răbdare  şi blândeţe, vorbind cu puii. Ei vor înţelege şi în câteva zile se vor odihni fiecare numai  la  locul  lui. Dacă  întâlnim un  recalcitrant,  care  refuză  cu  încăpăţânare să  treacă  la  locul  lui,  trebuie  să  vedem  ce  este  cu  această  încăpăţânare.  îl vom lua atunci cu toată blândeţea şi-l vom aşeza la locul lui, ameninţându-l cu degetul. Dacă  totuşi  pleacă  de  la  locul  lui  deoarece nu-l  place,  sau  are  alte motive, trebuie lăsat în pace la acel loc.   Când  totul  merge  bine,  adică  fiecare  pui  îşi  cunoaşte locul, columbofilul  trebuie  să  fie mulţumit  de  inteligenţa  puilor  şi  de  simţul  lor  de  proprietate,  care  va  apăra  locul  de odihnă de intruşii neagreaţi de el. Deci  dacă  columbofilul  va  încerca  să  ia  puiul  din  locul  său,  acesta  va  riposta,  lovind  cu  ciocul,  sau  cu  aripa, împotrivindu-se să fie ridicat din locul său de odihnă. El se simte stăpânul locului său, fapt care dovedeşte că el a priceput că trebuie să-şi exercite dreptul de proprietate folosind toate puterile sale. Sunt unii puiendri care vor folosi toate mijloacele de a ieşi  în evidenţa columbicultorului, sărind pe umerii lui, pe cap, să-l ciupească de urechi etc.
Desigur  că este o mare plăcere pentru ace columbofilul de a avea astfel de porumbei  şi acest  lucru are mare importanţă văzând rolul mare pe care l-a jucat educaţia puilor săi.
Ce  păţesc  alţi  columbofili  care  aleargă  prin  volieră  ca  să  prindă  porumbeii?
Toţi  porumbeii  lui  sunt brutalizaţi pentru a fi prinşi şi acest lucru desigur că nu este bun.   Puii  bine  educaţi, mai  bine  zis  dresaţi,  pot  fi  asemuiţi  cu  câinii  bine  dresaţi,  sau  cu  caii  de  la  circ,  care atunci când dresorul  trozneşte din bici caii  înţeleg că  trebuie să execute, şi se  întorc  întocmai  în direcţia ordonată de dresor.   Între  timp  puii  încep  să  se maturizeze,  fapt  constatat  prin  năpârlirea  primelor  2-3  pene,  când  ei  pot  fi socotiţi ca bine  învăţaţi să zboare  în jurul casei (crescătoriei). Ei au  tendinţa de a sta pe acoperişul casei, sau  sa vagabondeze pe alte case, la câmp sau cu alte stoluri etc. Trebuie ţinut seamă că puiul este ca şi un copil. Dacă ne ocupăm de copil iese ceva din el, dacă nu ne ocupăm iese un vagabond. Este perioada când muşchii lor şi simţul de orientare trebuie să se dezvolte, organele interne să fie învăţate cu zborul greu etc. Acestea se realizează prin antrenamente repetate şi bine dirijate. în primul rând antrenamentul se face când stomacul este gol, căci zborul se face  cu  uşurinţă  de  porumbel  şi  acest  zbor  va  stimula  pofta  de  mâncare.  Va  trebui  să  facem  două  zboruri: dimineaţa şi seara.
La început vom lăsa puii să zboare din plăcerea lor şi desigur că nu vor sta prea mult în aer şi vor ateriza cu  trupa pe acoperişul  casei.  în acest moment  îi vom  chema  la hrană  cu  sunetul ales de noi  încă de  la  început când am  trecut  la hrănirea  lor după  înţărcare. Deci  îi vom  chema printr-un  fluierat din gură  sau  cu ajutorul unui fluier (sau alt semnal ales de noi).

Cei care nu vor să intre îi vom pedepsi şi nu le vom da hrană decât la tainul următor (seara). El va înţelege că a fost pedepsit şi în scurt timp va fi foarte ascultător şi va iubi mai mult pe cel care se ocupă de el. Deci pe  zi  se vor da două mese  la aceşti puiandri. Prima  în  jur de ora 9,  cea de a doua după  zborul de  seară.

Prima masă va fi cu puţine grăunţe, iar cea de a doua va fi puţin mai abundentă şi servită către ora 17. In tainul de seară  se va  introduce 1/3 grâu  încolţit  care  conţine multe vitamine, mazăre, porumb etc. Trebuie procedat după cum se spune: „Făcut focul încet, încet”.  Excesul  de  alimentaţie,  adică  acumularea  în  organism  a  substanţelor  hrănitoare  în  proporţie mai mare decât nevoile strict necesare,  îngreunează porumbelul  în zbor, îngroaşă sângele,  tulbură regularitatea funcţiunilor şi  duce  sigur  la  intoxicaţie.  Puiandrul  trebuie  să  elimine  totalitatea  substanţelor  inutile.  De  aceea  este  foarte important de a-i menţine în permanenţă corpul uşor. A nu se uita că în hrana zilnică să le servim 1/10 sămânţă de in, care produce o evacuare a deşeurilor în cele mai bune condiţiuni.

Antrenamentele  zilnice  nu  trebuie  să  lipsească  din  programu puiendrilor. Porumbelul  trebuie  să  zboare între  20-30  minute,  de  două  ori  pe zi  ,  Zborul  contribuie  la  fortificarea  musculaturii  şi  a  plămânilor sănătoşi, asigurând o stare de sănătate perfectă. Durata de zbor nu poate fi impusă de la început. Ea se măreşte progresiv în timp de mai multe săptămâni, zilnic mărindu-se cu câteva minute în plus. La început poate fi necesar să apelăm la drapel, sau alt mijloc, pentru a-i determina pe pui să zboare. De regulă, această educaţie a zborului se face cu multă uşurinţă, căci porumbelul călător nu este prost, din contră, înţelege ceea ce cerem de la el. El îşi dă seama când zborul trebuie să se întrerupă şi revine la porumbarie la momentul potrivit fără să fie nevoie să-l chemăm. In orice  caz,  dacă  acest  lucru  nu  se  întâmplă  trebuie  ca  la  primul  nostru  semnal  (fluieratul),  deci  la  cea mai mică chemare sau  la cel mai mic zgomot pe care-l producem cu grăunţele  în  tavă (găletuşă etc.) zborul  trebuie să se întrerupă,  iar puii să vină  „grămadă”  în porumbarie şi să  intre  imediat  înăuntru. Acesta este semnul că sunt bine dresaţi  şi  că  sunt  în  perfectă  stare  de  sănătate.  Exerciţiul  regulat,  zilnic  şi  obligatoriu, moderaţia  în  hrană,  o alimentare sănătoasă, fără excitanţi, bogată  în vitamine, dresajul  încet,  încet,  iată regimul ce trebuie impus puilor.

Acest regim le formează temperamentul bun, constituţia solidă, într-un cuvânt porumbei de mare viitor, cu condiţia de a-i opri de la orice exces sau abuz, care s-ar comite în dauna dezvoltării şi educaţiei lor.

Categorii: Articole interesante | Lasă un comentariu

Navigare în articol

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: