Triajul porumbeilor

Triajul porumbeilor (I)

Col. (r). Georgica Popescu

Viitorul unei porumbarii este de a avea permanent o echipa de joc puternica, dar in acelasi timp o echipa valoroasa de reproducatori.
Pentru a putea sa realizam astfel de echipe trebuie sa selectionam permanent, adica sa eliminam porumbeii necorespunzatori in vederea atingerii scopului urmarit de columbofil. Operatiunea de triere face sa nu creasca efectivul, deci porumbaria nu va avea supranumeric de porumbei care se produce inevitabil in fiecare an prin inmultirea fantastic de rapida a porumbeilor.
Orice columbofil doreste sa progreseze in concursuri si aceasta se intampla numai in situatia cand anual scoatem din efectivul de porumbei exemplarele necorespunzatoare si introducem porumbei mai buni, mai valorosi, cu origine recunoscuta, care se apreciaza ca pot schimba progresiv performantele in anii urmatori, atat ca aspect fiziologic cat si in ceea ce priveste clasarile in concursuri.
Triajul se face in tot timpul anului si in special in lunile septembrie sau mai indicat in decembrie. Cu rare exceptii porumbeii nostri au in aceasta perioada – in special in decembrie – naparlirea completa.

Prima selectie
Aceasta operatie va fi mai superficiala si din ea trebuie sa rezulte eliminarea urmatoarelor exemplare:
– porumbeii foarte salbatici, care se sperie de columbofil cand acesta intra in voliera;
– porumbeii cu labele strambe, rasucite, fie ca ele se tin foarte opus, fie foarte convergente sau care difera ca lungime sau alta infirmitate;
– cei care au o coada exagerat de mare sau ale caror remige sunt prea lungi, care se incruciseaza sub coada;
– aceia care au gatul exagerat de lung, labele excesiv de inalte sau capul diform;
– porumbeii care au o atitudine defectuoasa, deprinderi ciudate sau obiceiul de a sta pe spate, de a-si ascunde capul in pene, de a scutura capul ca si cand ar voi sa se debaraseze de ceva care ar avea pe cap;
– cei care au in continuu coada murdara si chiar remigele manjite de gainat;
– de asemenea, pe cei care au ciocul deformat, stramb, mandibulele neinchizandu-se perfect; acestia nu reusesc sa ciuguleasca grauntele de pe jos cu usurinta si rapiditatea obisnuita a celor care nu au aceasta infirmitate.

A doua selectie
Cand dorim sa fim foarte exigenti in selectie, o vom efectua cu ochii acoperiti. Originea porumbeilor nu trebuie sa ne influenteze si nici eventualul nostru atasament pentru un porumbel sau altul. Singurul punct de luat in considerare va fi sexul, caci femelele sunt de obicei mai mici si se prezinta la mana cu forme fiziologice corporale mai fine si mai delicate decat masculii. Deci de retinut ca masculii trebuie pusi separat, dupa care se iau “la mana” femelele.

Care sunt porumbeii care trebuie eliminati
– cei care au un penaj dur, aspru, putin matasos, cu o cantitate redusa de pene, deci nu abundent cum este necesar;
– cei care au remigele care nu cad orizontal, una peste alta, cand aripa este desfacuta in evantai. Aceasta se percepe trecand usor degetele pe suprafata exterioara a aripii;
– porumbeii cu aripi rigide (trag aripa cu putere spre corp);
– cei care au sternul foarte subtire sau deviat, in forma de “S”;
– porumbeii a caror carne este foarte moale, caci porumbelul slab sau bolnav are carnea mai moale decat cel sanatos si viguros;
– aceia ale caror extremitati ale oaselor bazinului sunt foarte departate, deci nu sunt reunite in forma de furca (cu doi dinti) si foarte putin inchisa;
– cei cu bratul aripii foarte subtire si foarte putin rezistent sau cei care sub bratul aripii au mici bube (umflaturi) sau tumori provocate de unele pene care nu au reusit sa strapunga pielei aripii;
– cei care au sternul lung si drept in loc de a-l avea usor rotunjit, spre partea dinapoi catre coada, care-l va face sa alunece in aer, ca o corabie pe apa;
– porumbeii cu spinarea deformata, prezentand scobituri, adancituri (gauri) sau ridicaturi ca un cucui;
– cei prea mari si greoi, cu un penaj necorespunzator in raport cu greutatea lor sau porumbei foarte mici, slabi si foarte usori care nu fac fata rafalelor de vant;
– porumbeii care au sternul foarte lasat, adanc, profund si deci gros, ca si cei cu stern prea putin profund si in consecinta insuficient de gros.

Porumbelul trebuie deci sa cada bine la mana cu toate partile corporale imbinate armonios si perfect, deci care ne inspira o vigoare si sanatate perfecta, cu penaj lucios, matasos si suplu, asa incat atunci cand il avem in mana aproape ca ne aluneca usor. “Perii” penelor, barbele (partea superioara a tijei penei) sunt totusi insuficient de tari si elastici, facand deci fata pe deplin puternicei solicitari a aripilor in timpul zborului.
Mai rar se observa penele despicate la mijloc. Penele uscate, tocite si aspre tradeaza faptul ca porumbeii nu sunt sanatosi din cauza bolilor parazitare (paraziti intestinali sau externi). Acarienii si capusele se hranesc cu substantele penelor si ale pielii. Atacul protozorului trichomonas, al coccidiilor, salmonelozelor imbolnavesc porumbeii, in special chiar in timpul antrenamentelor si concursurilor, cand porumbeii sunt imbarcati in masinile care-i transporta in timpul lansarilor; din cauza bolilor nu se obtin performante cu porumbeii. Ei nu se simt desigur bine, penele le sunt rasfirate de jur-imprejur, penajul apare tocit si in dezordine. Atunci columbofilul trebuie sa intervina pentru a restabili situatia la normal prin tratamentele respective ale acestor boli.

De retinut
– Nu efectuati triajul la mana cand porumbeii sunt bolnavi ! Inainte de a efectua aceasta selectie ei trebuie sa fie perfect sanatosi.
– Cei bolnavi vor sta intr-un compartiment (voliera) separat de cei sanatosi (in carantina, in izolare, pentru a nu raspandi bolile);
– Cheia succesului in columbofilie consta intr-o sanatate perfecta a porumbeilor ce ii angajam la antrenamente si concursuri;
– Naparlirea este fenomenul care ne reda intotdeauna constatarea fidela daca porumbelul a fost sau mai este bolnav;
– Sunt foarte rari columbofilii care au darul de a stabili selectia porumbeilor voiajori. Ei se pot numara pe degete. Il putem aminti, ca exemplu de neuitat, pe celebrul Piet de Weerd, cunoscut la vremea respectiva ca cel mai valoros trior, selectioner de reputatie mondiala, fiind invitat pentru trierea porumbeilor in tari precum SUA, Africa de Sud sau Extremul Orient.
Mana sa “de aur” a selectionat porumbei care au reprodus asi de mare anvergura, fiind cel mai bun specialist in lume in selectie si imperecheri. El l-a ajutat pe Jan Aarden sa isi cladeasca celebra sa rasa, de mare fond, fiind “arhitectul” rasei Aarden, a celor de Fabry, cu celebra `Heroine` sau pe renumitul `Piet`, un Meulemans transferat la Raymund Hermes, din Germania, si care ulterior a ajuns stalpul de sustinere a unui mare lot de campioni. Exemplele sunt numeroase. De retinut ca si in Romania avem triori de porumbei foarte buni, dar nu s-au inregistrat de la ei performante ca a celui mentionat mai sus. Astfel de specialisti se nasc rar, precum si porumbeii campioni. La noi in tara cel mai bun si fidel trior de porumbei ramane tot “Domnul Cos”. Acesta este folosit cu succes in toate tarile care practica in prezent sportul columbofil cu porumbeii calatori.

A treia selectie
Oasele bazinului (furca)
Aceste doua mici oscioare in forma de furca, trebuie sa fie scurte, puternice si aproape unite in special la masculi; la femele ele sunt mai departate si mai flexibile, deci mai subtiri si mai fine, pentru a servi la efortul depus de pasare.
Cand oasele acestea ale bazinului nu sunt suficient de apropiate, defectul este tolerabil daca ambele sunt groase si solide (tari, dure) fiind vorba de masculi. Se prefera cei ale caror oase sunt rotunde, in forma de nuca. Aceasta caracteristica a acestor oase ale furcii bazinului se cer a fi construite pentru ca ele servesc pentru sustinerea intestinelor pasarii in timpul lungului drum de intoarcere din concursurile de mare fond si maraton, cand deobicei se produc diferite intemperii ale naturii, cand implicit efortul se intensifica.
Pe timpul efectuarii unor astfel de zboruri grele vor suferi rinichii si coloana vertebrala, iar intestinele vor fi impinse catre spatele pasarii, deci inapoi in directia bazinului, stanjenind zborul porumbelului.
Atunci cand furca va fi mai stransa, mai bine incheiata, cu atat acestea vor fi mai bine protejate pe timpul zborului. La sosirea porumbelului de la un astfel de concurs greu se va observa o oboseala mare a pasarii. Cateodata aceasta nici nu va mai putea sa-si tina coada in pozitia ei normala, orizontala. Ea se va tara si va atinge pardoseala crescatoriei.
In concluzie, furca de langa stern, fiind cat mai apropiata de osul cel lung al pieptului, oboseala se va suporta mai usor de porumbel.
Vom retine porumbelul cu oasele bazinului astfel construite de natura, in locul altor exemplare cu aceste oase subtiri si despartite mult unul de altul. La femele este tolerabil o despartire mai larga a acestor oase.
De asemenea, nu vom retine porumbeii care sosesc din concursuri usoare, deci distante scurte (viteza, demi-fond), cu coada tarata pe jos, caci aceasta nu va fi niciodata o pasare buna pentru concursurile de fond si maraton.

Sursa: http://www.rrp.ro

Categorii: Articole interesante | Lasă un comentariu

Navigare în articol

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: