Sanatatea ochiului


Ochiul porumbelului detine un loc important in sportul nostru prin preocuparile pe care observarea sa le da majoritatii amatorilor. Multi vad in acest organ, sau cel putin cred ca vad, vitalitatea, “bogatia” originii, inteligenta, valoarea sportiva, valoarea reproductiva si aptitudinea de a fi cuplat cu o anume pereche pentru a crea cei mai buni pui posibili. Cu alte cuvinte, vreau sa spun ca este un organ important… cu atat mai mult cu cat, pentru mine care sunt medic de porumbei, acesta serveste la vedere si este un organ fragil pentru ca, pe deoparte e in contact cu aerul si lumina, iar pe de alta parte e foarte aproape de sinusuri, cavitati complexe si adesea infectate.Ne vom opri la valoarea ochiului ca si organ cu o functie importanta (vazul).
Aspectul exterior al ochiului care se reduce la cel al corneei (peretele extern transparent) si la cel al irisului (care da culoare ochiului),”gaura”neagra centrala fiind pupila care e doar o mica parte a organului si a anexelor sale. De fapt, ochiul este un glob aproape sferic de aproximativ 1cm diametru,glob pus in miscare de muschii din orbite,receptionand nervi( cel mai important e desigur nervul optic), care se sprijina pe “un tesut conjunctiv” cu rol de perna protectoare in orbita. Partea alba a ochiului, strabatuta de vase mici se numeste conjunctiva.
E protejat de pleoape, doua”clasice” plus a treia membranoasa, corneea, numita”corp care clipeste”.Corneea ,perete extern e mentinuta umeda de catre lichidul lacrimal(lacrimile) secretat de glandele lacrimale.
Toate aceste parti ale regiunii oculare pot sa se inflameze, sa se infecteze din diferite motive: lovituri de cioc, tumori ale pleoapelor, chisturi, negi,praf… Complicatia clasica e conjunctivita care inflameaza partea interna a pleoapelor si partea alba a ochiului. Ochiul devine rosu, lacrimeaza si e dureros. Adesea porumbelul agraveaza raul scarpinandu-se in continuu.Remediul rezida in administrarea picaturilor antiseptice si calmante clasice.
Pe langa aceasta afectiune de origine strict locala,exista si reactiile oculare datorate unei inflamari regionale.Ochiul este in legatura cu sinusurile si, prin urmare, cu fosele nazale si cu gura. E in legatura cu creierul prin intermediul nervului optic.
Sursa cea mai frecventa a tulburarilor oculare este coriza in faza a doua “umeda”,scurgerea nazala e insotita de lacrimare, decolorarea pleoapelor si, dupa cateva zile, de decolorarea irisului( o numim: decolorarea ochiului) consecutive inflamarii persistente.
Am scris suficient de mult despre coriza pentru a mai reveni la ea foarte mult:necesitatea unui tratament antiparazitar(tricomonoza si coccidioza sunt legate de aceasta coriza), in acelasi timp cu tratamentul anticoriza se face prin antibiotice( cu apa, sau injectabile) singura metoda completa activa si local (picaturi in ochi si nara).Necesitatea unei aerisiri puternice( si nu inchiderea totala de teama curentilor de aer) a unei populatii normale(2 porumbei la metrul cub de columbar), si igiena stricta si tratamente de intretinere care sa evite reinstalarea parazitilor care isi fac “patul” din microb.
Orice neg, chist… vor fi destinate unui tratament specific prelungit , sau unei interventii chirurgicale. Aceste sunt cazuri izolate.
Un alt caz rar: cataracta, adica degenerescenta cristalinului care devine alb.Cand aceasta infirmitate provine de la o cauza externa(soc, infectie externa) si daca se intervine de timpuriu, un colir cu iodura da in general rezultate bune… nu se intampla la fel daca aceasta cataracta urmeaza unei leziuni nervoase, cum ar fi torticolis paratific sau toxic si formele sale de larve, mai mult sau mai putin vizibile,sau de paramixoviroza (forma nervoasa).
Ranile ochiului pot determina in functie de intensitatea lor si de punctual atins, fie ruptura ochiului, fie o rana a corneei care ingrijita superficial poate duce la keratita- partea transparenta a ochiului albeste- si se ulcereaza(ulcer de cornee).Colirii cu calmante si antibiotice permit o vindecare a acestei keratite.
Rasa “Roman” e in special supusa la complicatii de acest fel. Nu numai ca acesti porumbei enormi sunt in realitate foarte fragili, dar si adultii care ating 4 sau 5 ani au pleoape enorme,foarte pliate unde se instaleaza usor microbi care determina treptat lacrimarea, keratita cu ulcere, extreme de grave. Vindecarea e intotdeauna grea si lunga.Nu am sti ce sfaturi sa dam amatorilor acestei rase pentru a fi vigilenti si pentru a intretine aceasta regiune foarte sensibila cu picaturi sau unguente oculare, la exemplarele in varsta.
Variatiile mari ale lucirii si coloraturii irisului porumbelului sunt interesant de explicat. Pentru aceasta, trebuie sa dam cateva notiuni despre structura irisului,sediul colorarii in rosu,rozaliu,maron,etc… a ochiului.
Irisul e o membrana care constituie o adevarata diafragma ( ca si intr-un aparat foto), deschiderea centrala fiind pupila. Aceasta pupila se deschide cand e intunecat (atunci intra mai multa lumina si ochiul vede la fel de bine) si se inchide cand lumina este intensa.Irisul sufera modificari inverse,iar cand pupila este foarte mica, si lumina e intensa, irisul e mai mare. In aceste conditii, in mod evident, putem aprecia cel mai bine bogatia coloraturii. E foarte important ca pupila sa fie mica pe lumina puternica. Daca nu, acest lucru e dovada ca ochiul a pierdut o parte din functiile sale prin degenerescenta retiniana,cristalina sau nervoasa.
Colorarea irisului, variabila la infinit, e determinata de doua straturide pigmenti diferiti: stratul superior (spre exterior) bogat in lipocromi, adica in uleiuri colorate, din care cel mai important e luteina care da culoare galbena ochiului.Desigur ,sunt multe altele care prin ele insele sau prin adunare(ca si intr-o prisma)reconstituie culorile roz, alb,maron etc…fiecare din aceste culori fiind mai mult sau mai putin inchisa sau intensa.Stratul profund a irisului(spre fundul ochiului) e negricios din cauza pigmentului numit “melanina”. Trebuie remarcat ca acest pigment e foarte solid( e din abundenta in penajul porumbeilor inchisi la culoare) in timp ce primii(lipocromii care dau culoare vie a ochilor) sunt,din contra,foarte sensibili.
Variatiile de culoare pe care le observam in urma afectiunilor oculare, a oboselii sau a unei grave maladii generale isi gasesc astfel explicatia.Sensibilitatea extrema a acestor lipocromi e data de constituirea lor: sunt uleiuri de diferite culori si puteri refractare. Cea mai mica variatie a cantitatii uneia sau alteia modifica culoarea si stralucirea irisului in proportii foarte mari.Aceste uleiuri sunt impartite in masa tesuturilor sub forma de picaturi fine si rotunde.Daca examinam un ochi cu o lupa puternica, ne dam foarte bine seama de aceasta structura speciala.
De notat ca pupila are aproape mereu o margine neagra, uneori completa(atunci e cercul de corelare), alteori incompleta, ingusta, in forma de semiluna care te duce cu gandul la o forma ovala a pupilei. De fapt ,melanina neagra a stratului profound apare in aceasta margine completa sau incomplete si se confunda cu fondul negru al ochiului zarit prin “gaura”pupilei. De fapt, pupila e tot timpul rotunda.
Cum e regula la toate animalele tinere( si la om unde noul nascut are mereu ochii de un albastru inchis), lipocromii nu exista la puii de porumbel pana la varsta de 6-8 saptamani, moment in care ochiul incepe sa se coloreze usor. E cert faptul ca varsta aparitiei colorarii irisului este un indiciu de vitalitate, ca si cel al caderii primei pene primavara pentru cei tineri.
Colorarea ochiului este dependenta de circulatia sanguina. Nu stim inca prin ce mecanism se formeaza acesti lipocromi si in ce celule, e insa logic sa consideram ca, cu cat organul care le produce e mai irigat cu sange pur, cu atat formarea lor va fi usoara si intensa. Si fiecare amator stie cum colorarea muschilor pieptului, a interiorului gurii e variabila in functie de starea fizica a porumbelului, stralucirea ochiului este un indice in cautarea starii de sanatate.
Intalnim adesea porumbei care au doar un ochi decolorat. Si atribuit acest lucru,cel mai adesea unei lovituri de cioc. Uneori e adevarat. De fapt toate afectiunile ochiului, indiferent de origine, se traduc printr-o inflamare, deci o anomalie a circulatiei sanguine din acea zona. De unde si disparitia rapida a lipocromilor. Daca, foarte adesea,voiciunea coloraturii irisului revine odata cu starea de sanatate, observam uneori decolorari definitive.La fel si la porumbeii batrani,disparitia stralucirii din ochi este semnul infailibil al decaderii fertilitatii. Aceasta stralucire are legatura cu activitatea genitala, deci a glandelor sexuale, sub controlul glandei hipofize.Este si motivul pentru care primele zile frumoase fac ochii mai luminosi- nu doar la porumbei- si marcheaza rainnoirea sexuala.

sursa: http://www.e-columbofilie.ro

Categorii: Articole interesante | Lasă un comentariu

Navigare în articol

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: