Rase celebre de porumbei călători ai marilor familii

– Sângele lor se află şi la porumbeii din România –

După foarte mulţi ani, columbofilii care posedă o rasă de porumbei, de exemplu Bricoux, Stichelbaut, Sion, Dordin etc. le apar între noii născuţi exemplare care se “aruncă” din punct de vedere fiziologic cu strămoşii lor foarte îndepărtaţi. Este un atavism de care mulţi ştiu, dar îl neglijează când apare, nefolosindu-l aşa cum trebuie în reproducţia coloniei sale. Totul este aplicabil dacă se cultivă o rasă pură.

Nu este necesar a ne întoarce până în timpul când au avut loc primele încrucişări. Voi spicui succint rasele celor mai redutabili crescători şi campioni din Anwers (Belgia).

Aceştia ne-au dat rase splendide de aceia au rămas celebri până în prezent, căci au fost premergătorii rasei belgiene, de unde s-a răspândit în toată Europa şi în alte continente.

In lumea columbofilă, numele crescătorilor care au devenit nemuritori sunt: Ulens, Wegge, Grooters, Hanssene, care au trăit la sfârşitul secolului trecut. Au urmat Bricoux, Duray, Delbar, Cattrysse, Janssen, Stichelbaut, Van Hee, Fabry etc (1900-2000)

Voi descrie câteva rase mai importante de porumbei şi voi începe cu primii menţionaţi mai sus.

Rasa ULENS

Aceşti porumbei erau argintii (gris) pătaţi, cu puncte roşii şi galbene, precum şi albaştri pur şi solzaţi.

Porumbeii arginti-gris aveau ochii albi, capul era puternic, penajul bogat. Penajul aripilor era fin şi lat. Pupila era mijlocie ca mărime, partea albă a irisului era intensă. Cercul al doilea al irisului era de un roz deschis. Erau şi porumbei cu ochiul oranj.

Porumbeii albaştri şi cei solzaţi aveau în toate cazurile ochii albi. Familia Ulens era înrudită cu rasa Wegge şi Van Schingen.

Rasa Wegge

La această familie renumită se deosebesc două feluri de sânge, foarte diferit.

Vendome era de cele mai multe ori de culoare albastră, având un punct negru pe aripa de deasupra benzii a doua, fiind colorat însă câteodată mai mult deschis decât întunecat solzat.

Familia celor roşii şi a celor galbeni se trăgeau în general de la Ulens şi Bekemans. In dezvoltarea porumbeilor belgieni nu se lasă despărţite aceste două familii, totuşi trebuie să atribuim Ulens-ilor partea cea mai însemnată. Porumbeii Vendome erau cu un piept lat şi plat. Linia curată semăna cu o bilă,fiind şi puternici, cu un cioc lung, cu picioare lungi , capul puternic, dar forma şi circumferinţa potrivită.Genele lipseau Ia ochi aproape complet, iar ia cioc aveau caroncule foarte puţin dezvoltate, chiar şi la păsările bătrâne. Pupila era mijlocie ca mărime şi tendinţa de a se mări.

Partea întâi a irisului era formată de un cerc foarte puternic colorat în oranj, peste care urma un roşu foarte fin.

Penele erau late, penajul foarte bogat şi mătăsos. Familia aceasta era socotită cea mai bună din toată lumea şi nu va fi niciodată probabil întrecută de o alta. Ea era reprezentată prin porumbelul mare albastru de Anwers, care provenea din porumbelul excelent al farmacistului Scheroyk. Ei a rămas pînă la adânci bătrâneţe la Wegge, care nu-l lăsa inima să-l sacrifice. La o încrucişare a lui Vendome cu Grooters, o altă suşe cu răsunet mondial, de la care a prăsit şi Bricoux, a rezultat o linie de mare succes în concursuri şi era înrudită de sânge cu porumbelul cu guşa albă. Pupila se extindea foarte frumos spre a ocupa cea mai mare parte a ochiului şi lăsa la marginea sa exterioară o dungă de culoare oranj roşiatică.

Penajul era bogat, de o fineţe mătăsoasă. Coloritul făcea tranziţia de la un albastru curat, stropit cu negru, la catifea închisă soizată. Existau şi păsări cu solzi întunecaţi şi guşa albă. imediat ce dispărea coloritul albastru, se observa apărând o pată albă pe guşă, o aiuniţă albă lângă ochi sau pe guşă, cât şi o pană albă în aripă, sau pe coadă şi pene albe sub penele de avânt. Cei mai buni călători erau cei albaştri şi cei solzaţi clar, sau întunecaţi, care aveau o aluniţă albă lângă ochi, sau pe coadă.

Păsările albastre trădau, prin inelul oranj din iris, predominanţa rasei Vendome. Pe când solzaţii (guţii) ne arătau predominanţa lui Grooters, prin aceea că persista culoarea roşie în ochi.

Rezultatele excelente au dat încrucişările Vendome cu Hansenne în a cărui vene curgea sângele Bekemans. Ochiul arăta ca în urma unei picături de sânge, aveau şi culoarea aproape castanie şi un luciu metalic (după vârsta de 2 ani), ceea ce ne dovedeşte că era un porumbel excelent. Ei au fost adversarii temuţi în concursurile grele de la mari distanţe.

Wegge procurase porumbeii de la Henin. Porumbeii roşii şi galbeni erau descendenţi de la Ulens şi Bekemans, dintr-o femelă albastră cu ochii albi şi un mascul roşu solzat, cu ochii de culoare oranj închis, cumpărat de la o licitaţie a lui Bekemans. Acest roşu Bekemans a fost împerecheat cu fiicele lui pentru a se putea fixa însuşirile de orientare şi calităţile fizice la descendenţi. Din familia Beuf (Grooters) se trăgea şi familia “Thirionet”. Acestea sunt cele mai bune împerecheri ce s-au făcut în aceste familii nobile. Grooters a format o suşă puternică şi “mare”, care împreună cu cea a lui Wegge au stat la baza creşterii porumbeilor noştri din ţară, prin importul făcut în 1938 de maior Traian Niţescu, cu porumbeii cei mai renumiţi şi categorisiţi ca excelenţi, de la Dr. Bricoux, din Jolimont.

Rasa Grooters

El a luat un porumbe! din Anvers de la Delderenne, care avea porumbeii Ulens. Grooters ştia că pentru a te măsura cu alţi rivali trebuie să ai experienţă şi materia! genetic excepţional, în plus, luase exemplu de la Hansenne şi Wegge, care puneau mare preţ pe regenerarea sângelui prin încrucişări bine chibzuite. Pentru acest motiv a infuzat sângele porumbeilor celebri ai lui Ulens.

Ca formă exterioară, Grooters-ul se deosebea imediat prin lungimea gâtului şi forma rotundă a capului, dacă îşi avea originea din porumbeii Beuf.

La ei există un alb caracteristic sub gâtlej şi în jurul ochilor, de unde vine şi numele de gâtlejul alb.

Porumbeii Grooters se trag din două ramuri diferite: aceea a guşilor albe şi aceea a lui Beuf. Guşile albe erau de cele mai multe ori de culoare deschisă mată şi stropiţi cu alb. Urmaşii erau de statură mare, cu o culoare oranj a ochilor.

Porumbarul lui Grooters a fost format din porumbei care-şi aveau originea de la un amator din Minove, cu numele de Jacob, care la rându! lui poseda păsări de la cunoscutul Wander Linder, din Gent.

Au existat două porumbare ale lui Grooters. Porumbarul lui Octav Grooters din Bruxelles şi acela al lui Ernest Grooters, din Laecken. Octav Grooters poseda porumbarul strămoşesc al numelui său şi din el se trag Bekemans-Bruxelles, Bricoux-Jolimont, Ernest Grooters, Laecken şi alte porumbare foarte bune.

Şi Ernest Grooters nu era mai prejos, înainte de a locui la Laecken, Ernest Grooters poseda un porumbar comun cu fratele său Octav, care a excelat în toate concursurile vremurilor de atunci. Când a plecat la Laecken, i-a revenit o parte din porumbarul din Bruxelles, însă el ştia că pentru a întreţine un sânge bun este necesar să se aducă întăriri din când în când. Aceste întăriri el şi le procura de la Van Schingen din Anvers, care avea porumbei tot de la Ulens.

Majoritatea porumbarelor belgiene foarte bune derivau din rasa Ulens.

Ernest Grooters a fost cel mai puternic crescător cu mari succese. Prietenii care erau în relaţii bune cu Ernest Grooters primeau câteodată, adică destul de rar, pui masculi de ia el, iar femeie foarte rar.

Ernest Grooters s-a născut în 1831, în Namur şi a murit la 27 februarie 1885. Deşi a murit de peste un veac, şi astăzi se mai vorbeşte despre el, după cum se vorbeşte şi de porumbeii lui Bricoux, care are în sânge linia Grooters (în liniile Jules Cezar, Regele, Un grand as, Libourne (Cap frumos), Cleopatra, Juiieta, etc.) în ţările din apus, pentru a conserva o este nevoie de a întocmi un proiect al metodelor folosite pre ştiinţifice, elaborat de către o instituţie în domeniul columbofil. La noi în ţară nu există astfel de instituţii, dar în Germania, Anglia, Belgia etc. există şi ele întocmesc la cerere contra unei bune remuneraţii astfel de proiecte.

Proiectul respectiv se întocmeşte pe o perioadă mai îndelungată , servindu-se de un Iot numeros de porumbei, operaţiunea fiind urmărită permanent din punct de vedere ştiinţific.

In ţările respective, columbofilii care doresc să menţină rasa pură a porumbeilor lor se folosesc de Institutele de Genetică ale Facultăţilor de Medicină Veterinară.

Programul preluat de calculatoare, folosindu-se de loturi mari de

porumbei (de exemplu 200-400), din diferite linii. Acest program costă enorm pentru buzunarul columbofililor noştri şi el depinde de mărimea şi complexitatea acestuia. De exemplu, un astfel de program în Germania costă circa 30,000 DM (aproximativ 15.000 Euro).

In aceasta situaţie, columbofilii se rezumă numai la operaţiunea simplă de împerechere şi înmulţire a porumbeilor. La fel procedează la noi şi crescătorii de alte animale şi păsări (câini, cai, păsări cântătoare etc.)

Columbofilii cu multă experienţă şi o cultură bogată columbofilă fac încercări de a conserva rasa pe care o creşte, prin tatonări, pe dibuite, dar ce fac nu sunt siguri de rezultatele favorabile şi peste câţiva ani se resimte negativ munca ce a depus-o, pe când calculatorul nu se înşeală şi furnizează ceea ce este esenţial pentru conservarea rasei şi cu ajutorul său se conservă sigur rasa.

Aşa s-a distrus şi rasa porumbeilor Mohr şi tot aşa se vor stinge probabil şi alte rase de păsări şi animale, dacă nu ne vom folosi cât mai repede îndrumările profesorilor geneticieni, specializaţi în acest scop. Ei ne vor îndruma în domeniu de echilibru hormonal al porumbeilor împerecheaţi şi menţinerea rasei pure pe care o posedăm şi astfel vom putea salva de ia distrugere rasa respectivă. Sunt însă necesari şi mulţi bani şi lot mare de porumbei, aşa după cum am menţionat mai sus.

Cu puţin efort din partea specialiştilor de la Facultatea de Medicină Veterinară se pot întocmi şi la noi astfel de proiecte genetice .

Porumbeii Stichelbaut

Niciodată o rasă de porumbei nu s-a aflat pronunţată de columbofili mai mult şi să se găsească pe primul plan, ca rasa Stichelbaut. După moartea lui Alois Stichelbaut, care pusese piatra de temelie a acestei rase, foarte mulţi campioni belgieni şi străini au avut rezultate minunate cu această rasă, în special când se înapoiau de la 500 -1000 km.

Menţionăm câteva celebrităţi care au ajuns în vârful piramidei în columbofilia belgiană cu această rasă de porumbei: Marcel Descamp-Van Hasten, Gerard şi Michel Vanhee, Roger Vereeke, Leopold Bostyn, Marcel Desmet, fraţii La Beeuw, Pierre Dordin în Franţa, Germain Imbrecht (Belgia) etc. Lista de mai sus desigur că este incompletă, va fi însă mai uşor de înţeles dacă vom lua în considerare că porumbeii lui Stichelbaut s-au răspândit foarte repede pe tot globul. Desigur că rasa pură ţinută în anumite porumbare se poate număra pe degetele de la o mână. Practic, este imposibil să menţionăm o listă completă cu porumbarele care au avut mari succese prin infuzarea cu Stichelbaut.

Porumbeii lui Stichelbaut s-au vândut în anul 1946 pe o sumă fantastică! Cele mai mari succese Stichelbaut le-a avut în perioada 1930-1940 şi deşi avea în concursuri crescători faimoşi ca Dr. Bricoux, Caramin, Van Der Espt, Devriendt, Tremery, care jucau la văduvie, el de multe ori, prin metoda sa “la natural şi văduvie” reuşea să învingă câteodată aceşti campioni.

Stichelbaut niciodată nu se afla pe prim-plan, cum erau Bricoux, Paul Sion, Caramin, Bostyn şi alţii. Situaţia sa socială făcea ca el să se evidenţieze numai în clubul său, dar participa la concursurile de fond şi obţinea premii de vârf.

Stichelbaut nu avea porumbei mulţi şi deci juca cu puţini porumbei, în 1938 şi 1939, în şase ocazii a câştigat toate premiile incluzând 100 de franci, care pe vremea aceea era pariul maxim.

Porumbelul său 3117434-36 “De Opgeblazen” (“Explozie” sau “Umflatul” s-a înapoiat din cursa de la Tours umflat şi a trebuit să-l înţepe cu împunsături de ac ca să se desumfle) a fost vândut pentru fantastica sumă de 42.600 franci lui Maurice Van Theusche. Acest porumbel a zburat în concursurile de fond în 1938 şi 1939, câştigând mai mult de 25.000 franci ca premii, un record excepţional pentru acele vremuri. A câştigat 10 premii în 10 angajări de la Angouleme, în 7 concursuri în primii zece.

Acest porumbel din toate cursele se întorcea umflat, dar cu rezultate remarcabile. La Angouleme a luat premiile 1, 2, 3, 4, 6, 10, 20, 25 şi merita să fie ajutat să se desumfle după aşa rezultate.

Pol Bostyn care avea după război mulţi porumbei Stichelbaut şi ajunsese faimoasa vedetă columbofilă cu aceşti porumbei, la o licitaţie în iarna 1945 a realizat 92.000 franci.

Stichelbaut, în 27 ianuarie 1947, a vândut 15 masculi şi 11 femele şi a oprit după vânzare numai patru porumbei. A realizat 145.000 franci, o sumă enormă.

Culorile porumbeilor Stichelbaut erau negre cu reflexe de bronz pe aripi, negru solzat, albaştri, fumurii, guţi pe albastru. Cele patru păsări reţinute au fost vândute după moartea lui Stichelbaut. în România s-au adus direct de la Descamp Van Hasten, care îi procurase de la Stichelbaut (Schneider Emeric din Timişoara a importat această rasă).

Baza suşei: Derumeax, Vincent Marien, Legase Bondel, Declerc.

Porumbeii Delbar

Porumbeii lui Maurice Delbar, din Ronse, Belgia s-au remarcat totdeauna la concursurile de fond. Porumbeii lui au fost solicitaţi pretutindeni şi au ajuns în Anglia, Olanda, Africa şi la noi, în România, precum şi în alte multe ţări.

Şi tatăl său a fost crescător de porumbei, fiind foarte pasionat. Perechea sa renumită a fost Wittepen (cumpărată de la Portois, din localitatea Ronse, care avea pereche porumbiţa Princesin). Descendenţii acestei perechi au fost foarte buni.

Altă pereche a fost Goode Uweker, descendentă din prima pereche, împerecheată cu un mascul cumpărat de la un anume Depreter, care avea porumbei de la Wegge. Din perechea aceasta a descins faimoasa sa Kleine Helîe, Golden Brauwen, cu care a reputat nenumărate premii foarte valoroase din punct de vedere pecuniar şi în special descendentul lui Golden Brauwen, renumitul “Balon”. Din acesta şi fraţii lui s-a format crescătoria sa renumită, căci ulterior faimosul “Balon” 4134806-58 şi fiul său 4164032 şi urmaşii au avut succese remarcabile.

Descendenţii acestora au fost importaţi şi în România şi s-au răspândit peste tot, în toate oraşele. Şi eu păstrez această linie deoarece au dat foarte bune rezultate şi în plus au un aspect agreabil şi o musculatură dezvoltată, în România au importat porumbei de Delbar ing. C.Creţulescu – 9 exemplare (2 bucăţi în 1968, 4 bucăţi în 1969 şi 3 exemplare în 1970). De asemenea, mulţi alţi pasionaţi din alte localităţi.

Porumbeii Delbar au o reputaţie mondială

Baza_susei: Wegge, Dr. Bricoux, Van Bruaene, Charles Van Der Espt, Vardje Rasson.

Porumbeii Fabry

Numele lui Georges Fabry este cunoscut oriunde în lumea columbofilă, iar porumbeii lui au avut succes în SUA, Canada, Japonia, Australia, Africa de Sud, Marea Britanie, în toată Europa de vest şi în România, Ungaria, Polonia etc.

In Belgia, Georges Fabry n-a fost numai un campion al columbofililor, ci şi un stâlp de bază în acest sport.

Oricine vorbeşte despre porumbei în Belgia, nu poate să nu-i ,amintească numele. Georges Fabry era farmacist şi a introdus porumbei Hansenne, care la vremea sa era unul dintre cei mai buni. Cu aceşti porumbei de la Hansenne, Georges Fabry a obţinut mari succese până în 1924, când a introdus o femelă Baclene-Henin, cu care a obţinut un roşu ”BonRouge”,cel mai bun porumbel din provincia Liege până în anul 1927. Apoi a introdus patruTpăsări tinere de la Haveniîh, din care a obţinut pe “Heroina”, sosită cu aproape oră înaintea celui de-al doilea clasat. De asemenea, el a introdus câţiva porumbeii de la Dr. Bricoux şi câţiva de la Duray (care erau tot Bricoux), apoi a introdus o femelă, în 1951, de la Van Bruaene şi una de la De Scheemacker. In anul 1958 a cumpărat şase păsări de la L.ColIaer din Louvain.

El a câştigat multe premii şi avea o frumoasă clădire pentru porumbei. Trei mari încăperi ocupau primul etaj al locuinţei sale. încăperea din partea stângă era destinată tineretului, în jur de 100 de porumbei, în centru, în încăperea nr. 2, erau zburătorii de concursuri, care avea 24 de boxe pentru porumbei de peste doi ani. A treia încăpere, cea din dreapta, avea 26 de loje şi era destinată tinerilor, în spatele clădirilor mai avea o crescătorie de 20 de perechi.

Georges Fabry a folosit metoda văduviei şi a participat la concursurile naţionale ale provinciei Liege, acolo unde competiţia este acerbă, dar printr-o selecţie extrem de dură, a reuşit să obţină premii de frunte. Porumbeii săi sunt de talie mijlocie.

El nu agrea ideea creşterii porumbeilor în consangvinitate şi din această cauză în fiecare an introducea 1-2 păsări pentru infuzie şi încrucişări.

Georges Fabry a avut patru fii, dintre care doi au fost crescători de porumbei. Cel mai mic, Georges Fabry Jr. a fost medic veterinar. El a zburat porumbeii în oraşul Liege, în colaborare cu socrul său, dr. Nelis, sub numele de Nelis-Fabry.

Victor Fabry este mai bine cunoscut la Londra pentru vizitele sale. El locuia în casa părintească cu tatăl său şi împreună aveau grijă de crescătorie şi afacerile cu produse farmaceutice pentru porumbei. Victor Fabry a învăţat foarte multe de la tatăl său, dar a studiat şi singur, motiv pentru care a fost recunoscut ca o autoritate în acest domeniu,

Georges Fabry tatăl, şi Victor Fabry, fiul, au fost priviţi de-alungul anilor nu numai ca adevăraţi gentlemeni, dar şi ca unii dintre cei mai importanţi crescători de porumbei călători din Belgia, primind vizita a foarte multe persoane interesate de a cumpăra porumbei de la ei, fiind în acelaşi timp mult admiraţi şi respectaţi.

Victor Fabry a avut patru campioni foarte buni: “Spartacus” 1007217-67, fiul lui “Fangio”, “Apollo” 1004332-73 – premiul l la Limoges (625 km), “Pietineur” 6213055-73 – premiul l Nat. Bourges din 17.058 concurenţi, sosit cu 5 minute avans, câştigând un autoturism, “D’Artagnan” 1002020-72 – premiul l la Souterraine (575 km) etc.

Şi în România porumbeii săi au făcut minuni în concursuri, ei fiind importaţi de mulţi crescători pasionaţi (C.Vâlcu, C.Creţulescu etc.)

Baza susei: Hansenne, Wegge-Collin, Vandevelde, Dr. Bricoux, Baclene, Duray, Havenith, De Sommer, Van Bruaene, Collaer din Louvain